Despre Hipoacuzie: Semne și Simptome

Introducere în hipoacuzie

Hipoacuzia, cunoscută și sub denumirea de pierdere a auzului, este o afecțiune comună care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Aceasta poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, afectând comunicarea și relațiile sociale. În acest articol, vom explora semnele și simptomele hipoacuziei, astfel încât să puteți recunoaște această afecțiune în stadii incipiente și să căutați ajutor medical adecvat.

Ce este hipoacuzia?

Hipoacuzia reprezintă pierderea parțială sau totală a capacității de a auzi sunete într-una sau ambele urechi. Aceasta poate fi temporară sau permanentă și poate varia de la ușoară la severă. Există mai multe tipuri de hipoacuzie, inclusiv hipoacuzia conductivă, senzorială și mixtă.

• Hipoacuzia conductivă: Aceasta apare atunci când sunetele nu pot ajunge la urechea internă din cauza unor probleme în canalul auditiv, timpan sau urechea medie. Cauzele pot include acumularea de ceară, infecții ale urechii, perforarea timpanului sau otoscleroza.
• Hipoacuzia senzorială: Este cauzată de deteriorarea celulelor ciliate din urechea internă sau a nervului auditiv. Acest tip de hipoacuzie este, de obicei, permanent și poate fi provocat de expunerea la zgomote puternice, îmbătrânire, factori genetici sau anumite boli.
• Hipoacuzia mixtă: Combinația dintre hipoacuzia conductivă și cea senzorială.

Semne și simptome ale hipoacuziei

Hipoacuzia poate avea diverse simptome, în funcție de severitatea și tipul pierderii auzului. Iată câteva dintre cele mai comune semne și simptome:

Dificultatea de a auzi conversațiile: Persoanele cu hipoacuzie pot avea dificultăți în a înțelege conversațiile, în special în medii zgomotoase. Acestea pot cere frecvent interlocutorilor să repete ceea ce au spus sau să vorbească mai tare.

Volumul crescut al dispozitivelor electronice: Oamenii cu pierderea auzului tind să mărească volumul televizorului, radioului sau altor dispozitive electronice la un nivel mai ridicat decât cel considerat normal.

Sunete în urechi (tinitus): Mulți oameni cu hipoacuzie experimentează tinitus, care este percepția de zgomote sau sunete în urechi în absența unui sunet extern. Acesta poate varia de la un bâzâit slab la un sunet puternic și deranjant.

Izolarea socială: Dificultățile de comunicare pot duce la retragerea socială și izolare. Persoanele cu hipoacuzie pot evita întâlnirile sociale sau conversațiile de grup din cauza frustrării cauzate de dificultățile de auz.

Dificultatea de a auzi sunete de înaltă frecvență: Unul dintre primele semne ale hipoacuziei este dificultatea de a auzi sunete de înaltă frecvență, cum ar fi vocea copiilor sau sunetul de telefon.

Oboseală și stres: Efortul constant de a auzi și înțelege conversațiile poate duce la oboseală și stres. Persoanele cu hipoacuzie pot simți că este epuizant să participe la discuții și pot evita interacțiunile sociale pentru a reduce stresul.

Probleme de echilibru: În unele cazuri, hipoacuzia poate fi asociată cu probleme de echilibru, deoarece urechea internă joacă un rol important în menținerea echilibrului corpului.

Cauze și factori de risc ale hipoacuziei

Există numeroase cauze și factori de risc care pot contribui la dezvoltarea hipoacuziei. Printre cele mai comune se numără:

• Îmbătrânirea: Pierderea auzului legată de vârstă, cunoscută sub numele de presbiacuzie, este o cauză frecventă a hipoacuziei. Aproximativ o treime dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani au un anumit grad de pierdere a auzului.
• Expunerea la zgomote puternice: Expunerea prelungită la zgomote puternice, cum ar fi muzica tare, zgomotele industriale sau focurile de armă, poate deteriora celulele ciliate din urechea internă.
• Infecții ale urechii: Infecțiile recurente ale urechii medii, cum ar fi otita medie, pot duce la acumularea de lichid și inflamație, afectând auzul.
• Factori genetici: Unele forme de hipoacuzie sunt ereditare și pot fi transmise de la părinți la copii.
• Medicamente ototoxice: Anumite medicamente, cum ar fi unele antibiotice și medicamente pentru chimioterapie, pot deteriora nervul auditiv sau celulele ciliate din urechea internă.
• Leziuni la nivelul capului: Traumele craniene pot afecta structurile urechii și pot duce la pierderea auzului.
• Boli și afecțiuni cronice: Afecțiuni precum diabetul, hipertensiunea arterială și bolile autoimune pot afecta circulația sanguină la nivelul urechii interne și pot contribui la pierderea auzului.

Diagnosticul hipoacuziei

Dacă suspectați că aveți hipoacuzie, este important să consultați un specialist în audiologie sau un otorinolaringolog (ORL) pentru o evaluare completă. Diagnosticul hipoacuziei implică, de obicei, următorii pași:

1. Istoricul medical: Medicul va discuta cu dumneavoastră despre simptomele pe care le experimentați, istoricul medical și expunerea la factori de risc.
2. Examinarea fizică: O examinare a urechii poate dezvălui probleme evidente, cum ar fi acumularea de ceară, infecții sau anomalii structurale.
3. Teste auditive: Acestea includ teste de audiometrie ton-pură și audiometrie vocală pentru a evalua capacitatea de a auzi diferite frecvențe și intensități sonore. Rezultatele sunt prezentate sub forma unui audiogramă.
4. Teste imagistice: În unele cazuri, pot fi necesare teste imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), pentru a evalua structurile urechii și a identifica eventualele anomalii.

Tratamentul hipoacuziei

Tratamentul hipoacuziei depinde de tipul și severitatea pierderii auzului. Opțiunile de tratament includ:

• Aparate auditive: Aceste dispozitive electronice amplifică sunetele și sunt utile în cazul hipoacuziei de grad ușor până la moderat.
• Implanturi cohleare: Pentru persoanele cu hipoacuzie severă sau profundă, implanturile cohleare pot fi o opțiune. Acestea sunt dispozitive medicale care stimulează direct nervul auditiv.
• Intervenții chirurgicale: În cazul hipoacuziei conductivă, intervențiile chirurgicale pot corecta problemele structurale ale urechii.
• Terapie de reabilitare auditivă: Aceasta include exerciții și tehnici pentru a îmbunătăți abilitățile de comunicare și a face față pierderii auzului.

Concluzie

Recunoașterea semnelor și simptomelor hipoacuziei este esențială pentru a putea căuta ajutor medical și a beneficia de tratamente adecvate. Dacă observați oricare dintre simptomele menționate, este recomandat să consultați un specialist pentru o evaluare completă. Tratamentul prompt și adecvat poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și poate preveni deteriorarea ulterioară a auzului.

Sursă foto: Phonak